Printeaza Pagina

Aspecte tehnice privind numerotaţia

Progresul rapid înregistrat de tehnologia comunicaţiilor electronice, precum şi diversitatea crescândă a cerinţelor clienţilor deserviţi de reţelele publice de comunicaţii electronice au condus la necesitatea de a le oferi acestora acces uniform la variate structuri de reţele (ISDN, reţele inteligente etc.). Pentru a face faţă evoluţiei menţionate, a fost nevoie ca numerotaţia să-şi extindă formatele pentru a corespunde noilor tipuri de reţele  şi serviciilor telefonice internaţionale, păstrându-se simultan compatibilitatea cu stadiile anterioare.

Pornind de la aceste consideraţii generale, Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (cu abrevierea ITU, preluată din limba engleză), agenţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru domeniul telecomunicaţiilor, a elaborat prin secţia sa de standardizare pentru telecomunicaţii (ITU – T) Recomandarea E.164 privind "Planul de numerotaţie pentru telecomunicaţii publice internaţionale", în care este precizată structura şi funcţionalitatea numerelor pentru trei categorii de numerotaţie:
  • numerotaţie pentru arii geografice,
  • numerotaţie pentru servicii globale,
  • numerotaţie pentru reţele.
Aceste categorii sunt cunoscute sub termenul generic de numerotaţie E.164. Recomandarea apreciază că numerotaţia E.164 constituie baza pentru adresarea globală în reţelele de terminale fixe (PSTN şi ISDN) şi mobile.  Sub acelaşi termen s-au adăugat alte categorii, prin Suplimentul 1 al Recomandării E.164 (este vorba de numerotaţie pentru  selectarea transportatorilor şi pentru identificarea reţelelor).
 
Se poate aprecia că numerotaţia E.164 cuprinde numere utilizate în reţele cu comutare de circuite (telefonie), fără a exclude însă cazul reţelelor cu comutare de pachete (frame relay). Aceste numere sunt structurate ierarhic în numere internaţionale,numere naţionale şi numere de format local, diferenţierea formatelor făcându-se prin prefixe.  Ele conţin informaţii referitoare la aria geografică, la serviciile furnizate, precum şi la tarifele corespunzătoare.

Recomandarea E.164 defineşte în primul rând numărul ca fiind un şir de digiţi (cifre zecimale) care corespunde în mod unic unui punct terminal dintr-o reţea publică. Numărul conţine informaţiile necesare pentru a îndruma (a ruta) un apel către acest punct terminal. Se poate vorbi despre formatul naţional / internaţional al numărului.

Se poate extinde definiţia de mai sus pentru a cuprinde o gamă mai largă de aplicaţii ce fac obiectul unor alocări de numerotaţie.
În acest sens, ar fi necesară definirea unui nume, ca fiind o etichetă alfanumerică folosită pentru identificarea  utilizatorilor unui serviciu de comunicaţii electronice (sau a echipamentului acestora), cu observaţia că această etichetă poate fi portabilă. Totodată, pentru generalizarea urmărită, se defineşte noţiunea de adresă, ca fiind un şir de cifre zecimale (digiţi) şi simboluri care identifică un punct terminal al unei reţele şi este folosită pentru îndrumare (rutare).
 
În acest context lărgit de noţiuni, numărul este definit ca fiind un nume, o adresă sau o combinaţie de nume şi adresă.

În anexa Recomandării E.164 sunt menţionate tipuri de numere care nu corespund numerotaţiei E.164 din punct de vedere al structurii, al lungimii sau al unicităţii sale. Ca exemple de asemenea tipuri de numere se pot enumera numerele speciale locale   (cunoscute şi sub denumirea de numere locale "scurte"), a căror utilizare este restrânsă la o anumită arie NDC şi numerele naţionale scurte, cum ar fi numărul unic european de urgenţă 112.

  Planul national de numerotatie 

Recomandarea E.164 a Uniunea Internationale de Telecomunicatii (ITU) defineste asemenea planul de numerotatie, ca fiind documentul in care se specifica formatul  si structura numerelor utilizate in cadrul acestui plan. El contine repartizarea grupelor de  digiti astfel incat  sa fie puse in evidenta elementele specifice cu ajutorul carora se implementeaza functiile de identificare, indrumare (rutare) si tarifare (de exemplu, in cadrul E.164: identificarea tarii, a destinatiilor nationale si a abonatilor). Planul de numerotatie nu cuprinde prefixele, sufixele si alte informatii suplimentare necesare pentru realizarea unui apel.

            In planul de numerotatie sunt cuprinse numere E.164, prefixe (nationale, internationale si indicative de selectare a transportatorilor) si numere "non-E.164" (de exemplu: numerele locale "scurte").

 

            Pentru furnizarea unor servicii suplimentare se pot utiliza si codurile * si  #. Acestea sunt utilizate in procedurile de control initiate de abonat (exemplu: redirectionarea apelurilor). Desi aceste coduri nu identifica punctele terminale ale retelelor si au numai o semnificatie locala, ele pot fi incluse in planul national de numerotatie. In cazul terminalelor care nu dispun de tastele * si  #, aceste coduri pot fi inlocuite prin secvente de cifre zecimale.

 

Planul national de numerotatie (abreviat: PNN) reprezinta, conform aceluiasi document, transpunerea in cadru national a planului de numerotatie E.164.

 

Tipuri PNN : inchise / deschise. Din punct de vedere al formarii secventei de digiti pentru realizarea unui apel, exista doua variante de numerotatie (de PNN):

Numerotatia inchisa (PNN inchis) presupune formarea in intregime a numarului national semnificativ, oricare ar fi postul telefonic chemator si postul telefonic chemat (inclusiv in cazul apelurilor locale). Numerotatia inchisa este utilizata, de exemplu, in retelele telefonice mobile. Numerotatia deschisa si, respectiv, PNN deschis sunt acelea ce nu indeplinesc conditia de mai sus.

 

Numerotatie geografica si nongeografica. Numarul geografic este numarul stabilit conform planului national de numerotatie, in cuprinsul caruia una sau mai multe cifre servesc la identificarea din punct de vedere geografic a punctului terminal al retelei.

Numarul nongeografic este numarul stabilit conform planului national de numerotatie, care nu este numar geografic; constituie numere nongeografice, printre altele, numerele alocate serviciilor de telefonie mobila, numerele gratuite si numerele cu tarif special.

 

 

Plan de formare (dialling). Avand in vedere specificul de PNN deschis existent in Romania, modul de formare a secventei de digiti pentru realizarea apelurilor este prezentat in asa-numitul plan de formare (dialling plan, in limba engleza).

 

In general, aceasta secventa are structura urmatoare:

 

ICSP IP CC NDC SN

 

Unde

 

ICSP      (International Carrier Selection Prefix)   - indicativ individual de selectie a

    transportatorilor

IP          (International Prefix)                                 - prefix international

CC         (Country Code)                                            - cod de tara

NDC      (National Destination Code)                       - cod de destinatie nationala

SN         (Subscriber Number )                                 - numar de abonat

 
Exemplu de secventa, in cazul Romaniei, conform numerotatiei actualmente alocate:

 

Un apel catre un abonat din Bucuresti al unui furnizor, avand numarul (fictiv) 501 23 45 poate fi realizat formand:

- 021 501 23 45 daca apelantul este din Romania

- (1099) 021 501 23 45   daca apelantul este din unul din judetele Romaniei (cu exceptia judetului Ilfov) si recurge la serviciul unui transportator avand alocat indicativul 1099

- 0040 21 501 23 45  daca apelantul este din afara Romaniei, 0040 fiind  combinatia dintre prefixul international "00" + codul de tara pentru Romania

- (ISCP) 0040 21 501 23 45 daca apelantul este din afara Romaniei si recurge la serviciul unui transportator avand alocat  indicativul ICSP

 

1.Număr, nume, adresă - definiţii

2.Numere non – E.164

3.Planul naţional de numerotaţie



Printeaza Pagina

Aspecte tehnice privind numerotaţia

Progresul rapid înregistrat de tehnologia comunicaţiilor electronice, precum şi diversitatea crescândă a cerinţelor clienţilor deserviţi de reţelele publice de comunicaţii electronice au condus la necesitatea de a le oferi acestora acces uniform la variate structuri de reţele (ISDN, reţele inteligente etc.). Pentru a face faţă evoluţiei menţionate, a fost nevoie ca numerotaţia să-şi extindă formatele pentru a corespunde noilor tipuri de reţele  şi serviciilor telefonice internaţionale, păstrându-se simultan compatibilitatea cu stadiile anterioare.

Pornind de la aceste consideraţii generale, Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (cu abrevierea ITU, preluată din limba engleză), agenţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru domeniul telecomunicaţiilor, a elaborat prin secţia sa de standardizare pentru telecomunicaţii (ITU – T) Recomandarea E.164 privind "Planul de numerotaţie pentru telecomunicaţii publice internaţionale", în care este precizată structura şi funcţionalitatea numerelor pentru trei categorii de numerotaţie:
  • numerotaţie pentru arii geografice,
  • numerotaţie pentru servicii globale,
  • numerotaţie pentru reţele.
Aceste categorii sunt cunoscute sub termenul generic de numerotaţie E.164. Recomandarea apreciază că numerotaţia E.164 constituie baza pentru adresarea globală în reţelele de terminale fixe (PSTN şi ISDN) şi mobile.  Sub acelaşi termen s-au adăugat alte categorii, prin Suplimentul 1 al Recomandării E.164 (este vorba de numerotaţie pentru  selectarea transportatorilor şi pentru identificarea reţelelor).
 
Se poate aprecia că numerotaţia E.164 cuprinde numere utilizate în reţele cu comutare de circuite (telefonie), fără a exclude însă cazul reţelelor cu comutare de pachete (frame relay). Aceste numere sunt structurate ierarhic în numere internaţionale,numere naţionale şi numere de format local, diferenţierea formatelor făcându-se prin prefixe.  Ele conţin informaţii referitoare la aria geografică, la serviciile furnizate, precum şi la tarifele corespunzătoare.

Recomandarea E.164 defineşte în primul rând numărul ca fiind un şir de digiţi (cifre zecimale) care corespunde în mod unic unui punct terminal dintr-o reţea publică. Numărul conţine informaţiile necesare pentru a îndruma (a ruta) un apel către acest punct terminal. Se poate vorbi despre formatul naţional / internaţional al numărului.

Se poate extinde definiţia de mai sus pentru a cuprinde o gamă mai largă de aplicaţii ce fac obiectul unor alocări de numerotaţie.
În acest sens, ar fi necesară definirea unui nume, ca fiind o etichetă alfanumerică folosită pentru identificarea  utilizatorilor unui serviciu de comunicaţii electronice (sau a echipamentului acestora), cu observaţia că această etichetă poate fi portabilă. Totodată, pentru generalizarea urmărită, se defineşte noţiunea de adresă, ca fiind un şir de cifre zecimale (digiţi) şi simboluri care identifică un punct terminal al unei reţele şi este folosită pentru îndrumare (rutare).
 
În acest context lărgit de noţiuni, numărul este definit ca fiind un nume, o adresă sau o combinaţie de nume şi adresă.

În anexa Recomandării E.164 sunt menţionate tipuri de numere care nu corespund numerotaţiei E.164 din punct de vedere al structurii, al lungimii sau al unicităţii sale. Ca exemple de asemenea tipuri de numere se pot enumera numerele speciale locale   (cunoscute şi sub denumirea de numere locale "scurte"), a căror utilizare este restrânsă la o anumită arie NDC şi numerele naţionale scurte, cum ar fi numărul unic european de urgenţă 112.

  Planul national de numerotatie 

Recomandarea E.164 a Uniunea Internationale de Telecomunicatii (ITU) defineste asemenea planul de numerotatie, ca fiind documentul in care se specifica formatul  si structura numerelor utilizate in cadrul acestui plan. El contine repartizarea grupelor de  digiti astfel incat  sa fie puse in evidenta elementele specifice cu ajutorul carora se implementeaza functiile de identificare, indrumare (rutare) si tarifare (de exemplu, in cadrul E.164: identificarea tarii, a destinatiilor nationale si a abonatilor). Planul de numerotatie nu cuprinde prefixele, sufixele si alte informatii suplimentare necesare pentru realizarea unui apel.

            In planul de numerotatie sunt cuprinse numere E.164, prefixe (nationale, internationale si indicative de selectare a transportatorilor) si numere "non-E.164" (de exemplu: numerele locale "scurte").

 

            Pentru furnizarea unor servicii suplimentare se pot utiliza si codurile * si  #. Acestea sunt utilizate in procedurile de control initiate de abonat (exemplu: redirectionarea apelurilor). Desi aceste coduri nu identifica punctele terminale ale retelelor si au numai o semnificatie locala, ele pot fi incluse in planul national de numerotatie. In cazul terminalelor care nu dispun de tastele * si  #, aceste coduri pot fi inlocuite prin secvente de cifre zecimale.

 

Planul national de numerotatie (abreviat: PNN) reprezinta, conform aceluiasi document, transpunerea in cadru national a planului de numerotatie E.164.

 

Tipuri PNN : inchise / deschise. Din punct de vedere al formarii secventei de digiti pentru realizarea unui apel, exista doua variante de numerotatie (de PNN):

Numerotatia inchisa (PNN inchis) presupune formarea in intregime a numarului national semnificativ, oricare ar fi postul telefonic chemator si postul telefonic chemat (inclusiv in cazul apelurilor locale). Numerotatia inchisa este utilizata, de exemplu, in retelele telefonice mobile. Numerotatia deschisa si, respectiv, PNN deschis sunt acelea ce nu indeplinesc conditia de mai sus.

 

Numerotatie geografica si nongeografica. Numarul geografic este numarul stabilit conform planului national de numerotatie, in cuprinsul caruia una sau mai multe cifre servesc la identificarea din punct de vedere geografic a punctului terminal al retelei.

Numarul nongeografic este numarul stabilit conform planului national de numerotatie, care nu este numar geografic; constituie numere nongeografice, printre altele, numerele alocate serviciilor de telefonie mobila, numerele gratuite si numerele cu tarif special.

 

 

Plan de formare (dialling). Avand in vedere specificul de PNN deschis existent in Romania, modul de formare a secventei de digiti pentru realizarea apelurilor este prezentat in asa-numitul plan de formare (dialling plan, in limba engleza).

 

In general, aceasta secventa are structura urmatoare:

 

ICSP IP CC NDC SN

 

Unde

 

ICSP      (International Carrier Selection Prefix)   - indicativ individual de selectie a

    transportatorilor

IP          (International Prefix)                                 - prefix international

CC         (Country Code)                                            - cod de tara

NDC      (National Destination Code)                       - cod de destinatie nationala

SN         (Subscriber Number )                                 - numar de abonat

 
Exemplu de secventa, in cazul Romaniei, conform numerotatiei actualmente alocate:

 

Un apel catre un abonat din Bucuresti al unui furnizor, avand numarul (fictiv) 501 23 45 poate fi realizat formand:

- 021 501 23 45 daca apelantul este din Romania

- (1099) 021 501 23 45   daca apelantul este din unul din judetele Romaniei (cu exceptia judetului Ilfov) si recurge la serviciul unui transportator avand alocat indicativul 1099

- 0040 21 501 23 45  daca apelantul este din afara Romaniei, 0040 fiind  combinatia dintre prefixul international "00" + codul de tara pentru Romania

- (ISCP) 0040 21 501 23 45 daca apelantul este din afara Romaniei si recurge la serviciul unui transportator avand alocat  indicativul ICSP

 

1.Număr, nume, adresă - definiţii

2.Numere non – E.164

3.Planul naţional de numerotaţie