Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 (denumită în continuare OUG nr. 111/2011) este actul normativ ce stabilește cadrul de reglementare primar în domeniul comunicațiilor electronice în România. Prezentul document are în vedere prevederile Capitolului VI - Serviciul Universal din OUG nr. 111/2011.

Printre elementele de noutate aduse de noul cadru de reglementare, se numără revizuirea scopului serviciului universal prin eliminarea unor servicii. Astfel, componentele serviciului universal rămân, potrivit noilor dispoziții, serviciul funcțional de acces la internet în bandă largă și serviciile de comunicații de voce, privite atât din perspectiva accesibilității tarifelor pentru consumatori, cât și din cea a disponibilității la punct fix.

Astfel, art. 76 alin. (1) din OUG nr. 111/2011 stabilește că „Accesul la serviciul universal reprezintă asigurarea disponibilității pentru toți utilizatorii finali, respectiv a accesibilității din punctul de vedere al prețului pentru consumatori, în ceea ce privește un set minim de servicii de acces funcțional la internet în bandă largă și de servicii de comunicații de voce, la un nivel determinat de calitate, pe teritoriul național, inclusiv la conexiunea aferentă, la punct fix.”

Totodată, conform art. 77 alin. (1) din același act normativ, ministerul de resort în domeniul comunicațiilor electronice, respectiv Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (denumit în continuare MCID) „adoptă politica și strategia privind implementarea serviciului universal, cu respectarea principiilor transparenței, obiectivității, proporționalității și nediscriminării.”

În ceea ce privește asigurarea accesibilității din punct de vedere al prețului, precizăm că potrivit art. 77¹ alin. (2) din OUG nr. 111/2011, „(2) În cazul în care stabilește, luând în considerare condițiile naționale, că tarifele cu amănuntul pentru serviciile prevăzute la art. 76 alin. (1) nu sunt accesibile pentru consumatorii cu venituri mici sau cu nevoi sociale, ANCOM poate obliga, prin decizie, furnizorii de servicii de acces la internet și de comunicații de voce să ofere pentru consumatorii cu venituri mici sau cu nevoi sociale speciale opțiuni tarifare sau pachete tarifare diferite de cele practicate în condiții comerciale normale, pentru a se asigura că persoanele cu venituri mici sau cu nevoi sociale speciale au acces la și utilizează, la tarife accesibile, servicii de acces funcțional la internet în bandă largă și de comunicații de voce cel puțin la punct fix”.

În situații excepționale, în special în cazul în care impunerea obligațiilor prevăzute mai sus în sarcina tuturor furnizorilor de servicii de acces la internet și de comunicații de voce ar constitui o sarcină administrativă sau financiară excesivă pentru stat sau pentru furnizorii de servicii de acces la internet și de comunicații de voce, prin decizia ANCOM se pot impune respectivele obligații prin implementarea procedurii de desemnare a unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal.

Potrivit prevederilor art. 77² din OUG nr. 111/2011, în ceea ce privește asigurarea disponibilității serviciilor din sfera serviciului universal, beneficiarii acestor servicii sunt utilizatorii finali, respectiv persoanele fizice sau juridice care nu furnizează rețele publice de comunicații electronice sau servicii de comunicații electronice destinate publicului. De asemenea, dacă ANCOM va stabili că, pe întreg teritoriul național sau în diferite părți ale acestuia, disponibilitatea la punct fix a serviciului de acces funcțional la internet în bandă largă, și a serviciilor de comunicații de voce nu poate fi asigurată în circumstanțe comerciale obișnuite sau prin intermediul altor instrumente de politică publică, cum ar fi de exemplu proiectele dezvoltate cu fonduri europene prin politicile de coeziune ale UE, ANCOM poate impune obligații de serviciu universal adecvate pentru a da curs tuturor cererilor rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul la serviciile respective în părțile relevante ale teritoriului național.

În acest context, se impune a fi subliniat faptul că, potrivit considerentului 229 din Directiva (UE) 2018/1972, „Piața deține un rol major în asigurarea disponibilității accesului la internet de bandă largă cu o capacitate în continuă creștere. În zonele în care piața nu ar da rezultatele așteptate, alte instrumente de politică publică de sprijinire a disponibilității conexiunilor de acces adecvat la internet în bandă largă par, în principiu, mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și mai puțin susceptibile să genereze denaturări ale pieței decât obligațiile de serviciu universal, de exemplu recurgerea la instrumente financiare cum ar fi cele disponibile în cadrul Fondului european pentru investiții strategice și al Mecanismului pentru interconectarea Europei, utilizarea finanțării publice din fondurile structurale și de investiții europene, stabilirea unor obligații în materie de acoperire care să însoțească drepturile de utilizare a spectrului de frecvențe radio pentru a sprijini instalarea rețelelor de bandă largă în zone cu o densitate mai mică a populației și investițiile publice în conformitate cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat.”

Prin urmare, impunerea unor obligații de serviciu universal în vederea asigurării disponibilității serviciilor din sfera serviciului universal nu ar trebui să constituie un scop în sine, utilizarea mecanismului de serviciu universal fiind subsidiară utilizării altor mecanisme.

Conform dispozițiilor art. 77 alin. (1²) din OUG nr. 111/2011, în ceea ce privește serviciile de acces la internet în bandă largă furnizate la punct fix, acestea sunt caracterizate de o conexiune ce oferă acces funcțional la internet, definită pe baza unei liste minime de servicii online ce permit participarea utilizatorilor finali la mediul social.

În ceea ce privește viteza maximă de transfer al datelor pentru serviciile prevăzute mai sus, Ordinul ministrului cercetării, inovării și digitalizării nr. 21960/19.12.2022 pentru stabilirea caracteristicilor serviciului de acces funcțional la internet în bandă largă, prin intermediul unei conexiuni la un punct fix, stabilește viteza de transfer al datelor necesară pentru descărcare (download) la 100 megabiți/secundă (Mbps) pentru serviciul universal. În acest sens, se au în vedere dispozițiile art. 3 alin. (3) din Ordinul menționat anterior care stabilesc faptul că aceste caracteristici „vor fi avute în vedere și la implementarea măsurilor privind serviciul universal în domeniul comunicațiilor electronice, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice.”

Totodată, Ordinul ministrului cercetării, inovării și digitalizării nr. 20250/2023 privind aprobarea Direcțiilor de acțiune pentru implementarea serviciului universal în domeniul comunicațiilor electronice analizează serviciul universal prin prisma celor două paliere: asigurarea disponibilității serviciilor din sfera serviciului universal și accesibilitatea serviciilor incluse în sfera serviciului universal.

În vederea atingerii obiectivelor legate de asigurarea disponibilității serviciilor de acces funcțional la internet în bandă largă și a serviciilor de voce, prin conexiunea aferentă, la punct fix, statele membre au la dispoziție o serie de pârghii, ca de exemplu instrumente de politică publică (scheme de sprijinire a utilizării serviciilor de comunicații, fonduri de coeziune etc.) sau instituirea unui mecanism de serviciu universal.

Astfel, pentru o abordare coerentă și unitară a problematicii asigurării disponibilității serviciilor de acces funcțional la internet în bandă largă și a serviciilor de voce, prin conexiunea aferentă, la punct fix, se impune o utilizare graduală, etapizată, a acestor pârghii, pentru a asigura o minimă distorsionare a pieței, precum și promovarea concurenței. Acest principiu reiese, de altfel, și din dispozițiile Directivei (UE) 2018/1972, transpuse prin art. 77² din OUG nr. 111/2011, potrivit cărora ANCOM poate impune obligații de serviciu universal cu privire la disponibilitatea serviciilor doar dacă stabilește că aceasta nu poate fi asigurată în circumstanțe comerciale obișnuite sau prin intermediul altor instrumente de politică publică.

De asemenea, pentru asigurarea accesibilității serviciilor incluse în sfera serviciului universal, ANCOM analizează măsura în care tarifele cu amănuntul practicate în condiții comerciale pentru serviciile de acces funcțional la internet în bandă largă, la un punct fix și pentru serviciile de comunicații de voce, la un punct fix sunt accesibile pentru consumatorii cu venituri mici sau cu nevoi sociale speciale.

Această analiză are în vedere o serie de factori, cum ar fi: condițiile naționale specifice (PIB/cap de locuitor), cheltuielile înregistrate cu utilizarea serviciilor analizate, raportarea acestora la cheltuielile înregistrate cu alte servicii, capacitatea utilizatorilor de a-și monitoriza și controla cheltuielile implicate de utilizarea serviciilor de comunicații electronice, comportamentul de consum al acestora în diferite situații referitoare la condițiile de furnizare a serviciilor etc.

Dacă, în urma analizei efectuate, ANCOM determină că tarifele pentru serviciile incluse în sfera serviciului universal nu sunt accesibile, MCID stabilește categoriile de persoane care pot beneficia de opțiuni sau pachete tarifare diferite de cele practicate în condiții comerciale normale. Ulterior, ANCOM va impune, prin decizie, în sarcina tuturor furnizorilor de servicii de acces la internet și de comunicații de voce, obligația de a oferi acestor consumatori opțiuni tarifare sau pachete tarifare diferite de cele practicate în condiții comerciale normale. În acest scop, furnizorii menționați anterior pot fi obligați să aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice, pe teritoriul național, având în vedere condițiile specifice.