• VLF - de la 3 kHz la 30 kHz (frecvenţe foarte joase);
• LF - de la 30 kHz la 300 kHz (frecvente joase),
• MF - de la 300 kHz la 3000 kHz (3 MHz) (frecvenţe medii),
• HF - de la 3 MHz la 30 MHz (frecvenţe înalte),
• VHF - de la 30 MHz la 300 MHz (frecvenţe foarte înalte),
• UHF - de la 300 MHz la 3000 MHz (3 GHz), (frecvenţe ultra înalte)
• SHF - de la 3 GHz la 30 GHz (frecvenţe super înalte),
• EHF – de la 30 GHz la 300 GHz (frecvenţe extra înalte),
• de la 300 GHz la 3000 GHz.

• elaborarea şi adoptarea legislaţiei speciale în domeniul comunicaţiilor electronice care utilizează spectrul radio (norme, specificaţii, standarde şi alte reglementări cu caracter tehnic şi administrativ în domeniul spectrului radio); de asemenea, ANCOM participă nemijlocit la elaborarea legislaţiei principale în domeniul comunicaţiilor electronice (cadrul general de reglementare al comunicaţiilor electronice, serviciul universal, etc);
•  planificarea întregului spectrului radio, prin:
  • atribuirea benzilor de frecvenţe radio; în realizarea acestei activităţi, ANCOM participă la elaborarea Tabelului Naţional al atribuirii benzilor de frecvenţe (TNABF), care este adoptat de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI);
  • desemnarea benzilor de frecvenţă pentru diferite aplicaţii şi sisteme de radiocomunicaţii, alocarea de frecvenţe sau benzi de frecvenţe pe categorii de utilizatori;
  • elaborarea strategiilor de planificare şi utilizare a spectrului; ANCOM participă nemijlocit la elaborarea acestor documente de strategie, care sunt ulterior adoptate de către MCSI;
• gestionarea în detaliu a spectrului radio cu statut de utilizare neguvernamental, exclusiv sau în partaj, conform TNABF, în vederea utilizării raţionale şi eficiente a acestuia, prin:
  • ingineria spectrului, care presupune realizarea expertizelor tehnice în vederea folosirii raţionale şi eficiente a spectrului radio şi a elaborării de strategii şi planuri de utilizare a frecvenţelor radio, precum şi analizarea şi expertizarea tehnică a utilizării frecvenţelor în vederea evitării apariţiei de interferenţe prejudiciabile şi asigurării compatibilităţii radioelectrice între staţiile şi reţelele de radiocomunicaţii autorizate în raport cu noi reţele şi staţii de radiocomunicaţii solicitate, pentru a evalua posibilitatea de identificare de noi asignări/alocări de frecvenţe pentru acestea din urmă;
  • alocarea şi asignarea frecvenţelor/benzilor de frecvenţe radio, cu respectarea reglementărilor tehnice şi administrative, naţionale şi internaţionale, a acordurilor şi protocoalelor interne sau a acordurilor internaţionale la care România este parte, referitoare la utilizarea spectrului radio;
  • emiterea licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio şi a licenţelor de emisie, prin care se acordă drepturi de utilizare a spectrului;
  • asigurarea evidenţei utilizării spectrului radio prin întreţinerea permanentă a bazelor de date specializate: Planul naţional al alocărilor de frecvenţe (PNAF) şi Registrul naţional al asignărilor de frecvenţe (RNAF);
  • coordonarea utilizării frecvenţelor pe plan naţional, cu instituţiile guvernamentale abilitate să gestioneze anumite porţiuni ale spectrului radio conform legii, precum şi pe plan internaţional, cu administraţiile de comunicaţii ale altor ţări, prin aplicarea procedurilor tehnice şi administrative cuprinse în acordurile internaţionale la care România este parte.
  • gestionarea în detaliu a spectrului radio este asigurată de ANCOM pentru „benzile civile” (cu statut de utilizare neguvernamental conform TNABF), în timp ce instituţiile guvernamentale din cadrul Sistemului naţional de apărare asigură gestionarea „benzilor guvernamentale” (cu statut de utilizare guvernamental conform TNABF). Pentru benzile de frecvenţe cu statut de utilizare partajat guvernamental/ neguvernamental, gestionarea efectivă se asigură de către ANCOM cu asistenţa Comisiei interdepartamentale de radiocomunicaţii, organ cu caracter consultativ prezidat de MCSI.
• monitorizarea utilizării spectrului radio cu statut de utilizare neguvernamental, prin:
  • monitorizarea a priori, care asistă activitatea de gestionare a spectrului radio, prin identificarea de frecvenţe radio neocupate şi libere de interferenţe într-o zonă geografică dată,
  • monitorizarea a posteriori, care asistă activitatea de control al respectării obligaţiilor cuprinse în licenţele de utilizare a frecvenţelor sau în licenţele de emisie (şi în autorizaţiile anexe la licenţe), de către titularii acestora.
• controlul utilizării spectrului radio cu statut de utilizare neguvernamental, prin:
  • supravegherea şi controlul respectării obligaţiilor cuprinse în licenţele de utilizare a frecvenţelor sau în licenţele de emisie (şi în autorizaţiile anexe la licenţe), de către titularii acestora,
  • supravegherea şi controlul respectării prevederilor reglementărilor tehnice şi administrative în vigoare în domeniul spectrului radio (al radiocomunicaţiilor),
  • urmărirea şi controlul aplicării prevederilor cuprinse în actele normative în vigoare şi în acordurile internaţionale, în domeniul spectrului radio, la care România este parte.

• gestionarea altor resurse cu caracter limitat, conexe activităţii de gestionare a spectrului radio, prin:
  • asignarea indicativelor de apel alocate României de către UIT, pentru următoarele servicii de radiocomunicaţii: mobil maritim şi mobil maritim prin satelit, mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit, pe căile de navigaţie interioară, precum şi serviciul de amator,
  • asignarea codurilor de identificare (identităţi alfanumerice) pentru anumite tipuri de staţii de radiocomunicaţii operînd în următoarele servicii: mobil maritim şi mobil maritim prin satelit, pe căile de navigaţie interioară (de exemplu: MMSI, ATIS, etc),
• examinarea şi certificarea personalului operator al staţiilor de radiocomunicaţii în următoarele servicii: mobil maritim şi mobil maritim prin satelit, mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit, radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară, mobil terestru (numai anumite tipuri de reţele de radiocomunicaţii în acest serviciu)
• examinarea şi certificarea radioamatorilor precum şi autorizarea staţiilor de radiocomunicaţii pe care aceştia le deţin şi/sau le utilizează în cadrul serviciului de amator,
• asigurarea evidenţei operative pentru activităţile menţionate la cele trei puncte de mai sus.
•  publicarea registrului personalului operator al staţiilor de radiocomunicaţii şi deţinător de certificate emise de ANCOM precum şi publicarea registrului radioamatorilor români autorizaţi (callbook).

Utilizarea spectrului radio

• atribuirile benzilor de frecvente radio pe servicii de radiocomunicatii, comparativ la nivel mondial, european si national;
• desemnarile benzilor de frecvente radio pentru sistemele de radiocomunicatii paneuropene si pentru diverse sisteme sau aplicatii a caror utilizare este armonizata la nivel european, comparativ la nivel european si national;
• alte aplicatii posibile în diferite benzi de frecvente radio;
• reglementarile si normele tehnice aplicabile în România pentru diferite benzi de frecvente radio;
• statutul de utilizare exclusiv sau partajat, guvernamental/neguvernamental, pentru fiecare banda de frecvente radio.

• au calitatea de furnizori de retele publice si/sau de servicii de comunicatii electronice (dupa cum este cazul pentru: serviciul de radiodifuziune sonora si televiziune, unele tipuri de retele în serviciile: mobil terestru (de exemplu, retele de telefonie mobila celulara), fix (de exemplu, retele punct-multipunct pentru transmisii de date), fix prin satelit, mobil prin satelit),
• intentioneaza sa utilizeze spectrul radio pentru uz propriu (valabil pentru oricare din serviciile de radiocomunicatii din nomenclatorul UIT), si prezinta o justificare pertinenta în acest sens, cu privire la imposibilitatea de asigurare a nevoilor lor de comunicatii prin alte mijloace/tehnologii care nu utilizeaza spectrul radio,
• sunt nevoiti sa utilizeze spectrul radio pentru realizarea unor activitati sau pentru îndeplinirea unor atributii specifice din alte domenii decît comunicatiile electronice, care însa - prin natura lor - nu se pot realiza/îndeplini decît prin utilizarea spectrului radio (exemple în acest sens: radiocomunicatii în serviciile mobil maritim si mobil aeronautic, serviciile de radiolocatie si de radionavigatie aeronautica si maritima).

• pregatirea pozitiei nationale cu privire la problemele ce se discuta în cadrul reuniunilor plenare precum si ale comitetelor, grupurilor si subgrupurilor de lucru din cadrul organismelor si organizatiilor internationale amintite, si agreerea acesteia cu MCSI,
• participare nemijlocita la reuniunile plenare si ale comitetelor, grupurilor si subgrupurilor de lucru din cadrul organismelor si organizatiilor internationale amintite, în cadrul carora sustine pozitia nationala si acorda suport tehnic de specialitate pentru MCSI, care detine functia de reprezentare în cadrul organismelor si organizatiilor internationale în care România este membra.

• la nivel UIT, în semnarea si aplicarea diferitelor acorduri internationale la care România este parte:
  • acte finale ale conferintelor mondiale de radiocomunicatii (care actualizeaza permanent Regulamentul radiocomunicatiilor al UIT),
  • acte finale ale conferintelor plenipotentiare (care actualizeaza permanent Constitutia si Conventia UIT),
  • acorduri regionale de radiocomunicatii si planuri asociate de alocari de canale, în special pentru serviciile: radiodifuziune sonora si televiziune (Stockholm 1961 – ST61, Geneva 1975 – GE75, Geneva 1984 – GE84, Geneva 2006 – GE06), radiodifuziune prin satelit (apendicele 30 al Regulamentului radiocomunicatiilor al UIT), fix prin satelit (apendicele 30A si 30B alel Regulamentului radiocomunicatiilor al UIT),

• la nivel CEPT, în semnarea si aplicarea diferitelor acorduri regionale la care România este parte:
  • aranjamentul regional Wiesbaden 1995, revizuit la Constanta în 2007 – Wi95revCO07,
  • aranjamentul regional Maastricht 2002, revizuit la Constanta în 2007 – Ma02revCO07, precum si în decizii, recomandari si rapoarte cu aplicabilitate la nivelul membrilor CEPT.

• Acordul HCM (2008) în serviciile mobil terestru si fix,
• Aranjamentul regional RAINWAT (Basel, 2000), în serviciul radiotelefonic pe caile de navigatie interioara,
• acorduri multilaterale sau bilaterale cu tarile vecine, în urmatoarele servicii de radiocomunicatii: mobil terestru, fix, radiodifuziune sonora si televiziune.