ANCOM, instituţia care reglementează astăzi sectorul comunicaţiilor din România, s-a format prin reunirea a două instituţii cu experienţă şi expertiză în domeniul administrării şi reglementării acestui sector: Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (IGCTI) şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii (ANRCTI).

Înainte de 1990, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor era cel care administra spectrul de frecvenţe radio, prin intermediul Serviciului „Frecvenţe” din cadrul Direcţiei generale de poştă şi telecomunicaţii.

Recunoscându-se importanţa strategică a celor două activităţi, transporturi şi telecomunicaţii, pentru dezvoltarea infrastructurii naţionale, pe data de 2 ianuarie 1990 s-a făcut un prim pas de reorganizare a sectorului de telecomunicaţii în România, adoptându-se o soluţie de urgenţă de separare instituţională a activităţilor. Astfel, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor s-a desfiinţat prin divizarea acestuia în două entităţi, Ministerul Transporturilor şi Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor. Acesta din urmă a preluat de la vechiul minister toate structurile la nivel central, regional şi judetţean din domeniul telecomunicaţiilor, radiocomunicaţiilor şi poştei, atât pe cele cu atribuţii executive şi de reglementare, cât şi pe cele cu caracter operaţional.

Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor s-a reorganizat la scurt timp, în data de 30 iulie 1990, prin separarea responsabilităţilor executive de cele operative şi de exploatare. Astfel, la această dată s-au înfiinţat atât Ministerul Comunicatiilor, cât şi ROM-POST-TELECOM, prima „regie autonomă” din România, care a preluat activitatea operaţională în domeniul telecomunicaţiilor, radiocomunicaţiilor şi poştei, în timp ce ministerul a rămas responsabil cu elaborarea şi aplicarea politicilor, strategiilor şi reglementărilor în domeniu.

Ministerul Comunicaţiilor a înţeles că noua regie autonomă nu va putea funcţiona multă vreme în acea formulă, deoarece nu era cu mult diferită de sistemul centralizat din perioada comunistă. Aşa că, un an mai târziu, la 1 iulie 1991, ROM-POST-TELECOM s-a reorganizat. În urma acestei reorganizări au luat naştere patru regii autonome: „Romtelecom”, „Poşta Română”, „Radiocomunicaţii”, „Inspectoratul General al Radiocomunicaţiilor” (IGR) şi societatea comercială pe acţiuni „Bancpost”. IGR avea să devină ulterior IGCTI.

În mai 1997, regia autonomă Inspectoratul General al Radiocomunicaţiilor, cu atribuţii în gestionarea spectrului de frecvenţe radioelectrice şi control tehnic în domeniul radiocomunicaţiilor, se transforma în regia autonomă Inspectoratul General al Comunicaţiilor (IGC) si primea noi atribuţii în supravegherea şi controlul telecomunicaţiilor şi poştei. În martie 2002, IGC avea să treacă printr-o nouă transformare, devenind instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. Tot atunci, la atribuţiile Inspectoratului s-a adăugat şi administrarea proiectelor de guvernare electronică, astfel încât Inspectoratul General al Comunicaţiilor a devenit Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei – IGCTI.

În noiembrie 2004, IGCTI a ieşit din subordinea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, intrând în subordinea Guvernului şi primind dreptul de a modifica legislaţia secundară în domeniu.

Autoritatea Naţionala de Reglementare în Comunicaţii (ANRC) a fost înfiinţată în anul 2002, în contextul pregătirii României pentru a adera la Uniunea Europeană, în scopul de a asigura concurenţa pe piaţa de comunicaţii electronice şi servicii poştale a cărei liberalizare completă urma să se producă în curând, la 1 ianuarie 2003. ANRC şi-a început activitatea în septembrie 2002, cu obiectivul de a promova concurenţa şi de a proteja drepturile şi interesele utilizatorilor de servicii şi reţele de comunicaţii electronice şi de servicii poştale şi a asigurării accesului la serviciul universal pentru toţi cetăţenii României.

În decembrie 2006, ANRC s-a transformat în Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI), care prelua astfel atribuţiile de reglementare şi supraveghere în domeniul tehologiei informaţiei, pentru o armonizare deplină a legislaţiei naţionale cu cea comunitară şi pentru ca reglementarea domeniului tehnologiei informaţiei să se realizeze în strânsă legătură cu cea a comunicaţiilor electronice şi a serviciilor poştale, ca domenii convergente.

În aprilie 2007, IGCTI şi ANRCTI au fuzionat sub numele celei din urmă, pentru ca sectorul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei să fie reglementate unitar, de un singur organism care să reunească expertiza şi responsabilităţile legate de administrarea resurselor limitate de spectru şi numerotaţie cu cele legate de promovarea concurenţei şi a drepturilor utilizatorilor.

În septembrie 2008, autorităţii rezultate din fuziunea celor două instituţii i-au fost extinse competentele prin adăugarea funcţiei de administrare la nivel naţional a TLD (top level domain) “.ro” şi a SLD (second level domain) “.eu” pentru numele de domenii rezervate României. Sub denumirea "Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii (ANC)", instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Guvernului, autoritatea de reglementare a devenit unicul administrator al politicilor din domeniul comunicaţiilor electronice, poştei şi tehnologiei informaţiei.

În data de 19 martie 2009, Autoritatea a trecut sub controlul Parlamentului României, prin reorganizarea sa sub denumirea "Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM)", autoritate publică autonomă.